Bucuriile si tristetile...

... "succesurile" si insatisfactia , rele si bune , negru si alb , Ing si Yang , nori de furtuna si dimineti vesele de ciresar ... toate ne coloreaza viata fie intr`un suav roz bombon fie intr`un gri bacovian lugubru si toate par ca au o repetitie ciclica ( nu stiu daca pentru toti e la fel dar pentru mine cu siguranta).Perioadele bune alterneaza cu cele proaste - un moment am vrut sa zic cu cele mai putin bune dar in sinea mea cred ca ar fi sunat anapoda pentru ca intre cele doua stari exista o delimitare stricata, o granita bine definita si in definitiv nu le veti gasi niciodata in amalgam poate doar in sens poetic.
In decursul anilor mi`am pus adeseori problema starilor noastre sufletesti de agregare si multitudinea intrebarilor ce decurg de aici nu`mi dau pace nici acum... suntem labili si ne deranjeaza acest fapt : ne aflam intr`o stare de beatitudine profunda data de cine stie ce fapt banal si in cateva secunde ne putem regasi ca si stare la polul opus undeva la "talpa iadului"

-Cum te simti ?
-Ca dracu !

Cam ce explicatie logica am putea sa dam unei asemnea exprimari ? Cum se simte dracu` ? Care sunt modalitatile prin care am putea schimba starea mentala a unui om ? Probabil ca daca am cunoaste cauzele starii sale sufletesti , pentru ca efectele sunt clare - le putem urmari pe chipul sau probabil am sti ce parghii ascunse ar putea fi actionate... dar cum raspunsul e ambiguu la intreabarea laconica ramane sa ne limitam prin a ne imagina pe "dracu". Deci cum e dracu ?
Negru , paros(?), coada imbarligata(ca situatiile ciudate prin care trecem noi uneori) ?
Sugestii ??

Probabil va veti pune intrebarea de ce am ales sa dezbat doar sensul negativ , nefericirea din noi .Pentru ca nici unu din noi in meschinaria noastra nu ne punem tot felul de intrebari in nonsens atunci cand suntem fericiti. Nu veti auzi pe niciunu niciodata punandu`si problema ca se simte prea bine :

-Ce Doamne e cu mine ? De ce ma simt asa de bine ? De ce ma simt asa de fericit ? Destul ! E prea mult !

... si instinctul ...

... are rolul sau in existenta noastra cotidiana , cred ca e vorba de un al saptelea simt.Fiecare din noi am trait cel putin odata un presentiment iar unora dintre noi cu inclinatii spre metafizica usor mai profunzi sau mai filozofici ni se intampla sa facem afirmatii sau gesturi instinctuale care ulterior se vor dovedi salutare. Acestea pot fi considerate ca simple coincidente ... dar oare este asa cand istoria unora dintre ele se repeta la infinit ? Incercati cateva secunde sa va autoanalizati si cu siguranta veti gasi asa ceva undeva in trecutul vostru. Credeti`ma nimic nu e intamplator in viata asta ! Da, instinctul e un al saptelea simt !

Sentimente... le...

... reprezinta "sarea si piperul" vietii. Ne nastem din ele(nu stiu daca toti ...dar oricum cei mai multi) , crestem cu ele, traim toate etapele vietii cu ele in suflet : copilarie , pubertate adolescenta , maturitate, batranete si murim cu ele tot acolo. Fie ca sunt de iubire , ura , frustrare , neliniste , melancolie , tradare(?) sunt toate ale noastre ! Un intreg complex care da forma caracterului nostru- cu cat mai multe si mai alambicate cu atat caracterizati ca mai dificili si greu de inteles. Dar ce am fi noi fara ele ? Nu stiu ! Va las pe voi sa va ganditi si o sa va plasez timp de o secunda in fata o colonie de furnici sau un stup de albinute.Sensul existential al celor doua specii de insecte e unul singur: prosperarea comunitatii in care traiesc ! Fiecare memru cu locul sau bine determinat ca ochiurile unui imens navod pescaresc...