Riscurile ...

... vietii in d0i sau bataile de cap??!
Ma tot intreb cam de vreo 7 ani in coace cam cum e cu viata asta si cam ce ar fi bine sa alegi pentru tine, cand si cum esti pregatit pentru o relatie de durata - profunda sau eventual de o casatorie ... care sunt pasii normali pe care ar trebui sa`i urmam pentru a fi "in rand cu lumea".
Observ cu stupoare in jurul meu : colegi ,amici , putinii prietenii care i`am avut "in my fucking life " cam toti s`au cam "luat" au kinderi ... unii chiar de scoala si eu nu mi-am gasit macar jumatatea. Nu ca m-as plange... si nu ca as fi nefericit ... si nici macar frustrat ! Nooo... privesc jumatatea plina a paharului meu ..sau jumatatea goala a paharului lor : ma trezesc cand vreau , consoarta nu ma cicaleste la cap cu cine stie ce bazdaganie care i`i s`a nazarit peste noapte, periuta de dinti e mereu la locul ei si stiu sigur ca nimeni nu mi`o foloseste , nu dau sudalmale ca nu`mi gasesc cine stie ce obiect , cupilu(cupiiiiiii) nu ma trezesc in miez de noapte "tata am visat ulat" ... bani in buzunar am mereu si nimeni nu`mi tine evidenta lor , pot bea "o tuica" si fuma "o iarba" cand mi se nazare ..., inchid Pc cand am achef fara sa am grija ca maine mi`l deschide soatza sa vada daca`n lista mea nu a parut "o tante" mai apetisanta ... si lista e lungaaaaa infinita ! Nu`mi ziceti ca exista si o jumatate goala de pahar in fata mea ! Stiu si`mi asum riscul ! Poate mi l`as asuma si invers da cum dreq (Doamne iarta`ma !) sa incerci sa ai incredere in cineva cand tu nu poti avea incredere nici in mana ta dreapta ?! Cum sa`i ceri sa`ti faca un copil cand ea nu intelege decat somaleza ? Cum poti sa`i ceri sa ramana langa tine urmatorii 75 ani cand pe ea o furnica zi de zi de duca ?! Cum ??... sa imi asum aceste riscuri ? Prefer sa imi asum riscul de a fi batran , senil ( nu ca n`as fi si acum) si bolnav( deja ma cutremur) la batranete ...

Opandora

Traire !

Rad de mor,
Paharu`i plin,
Si sub masca de actor...
Sufletul mi`e doar venin !

Razi de mori ,
Pharu`i gol
Si traiesc un sentiment...
Tare`mi vine sa`te`omor !

Speranta ...

... si rabdare este tot cea ce ne lipseste in ultima vreme. Ne e frica sa mai speram in tot cea pana odinioara era credinta noastra , am uitat sa mai speram in frumosul print pe cal alb ,sa credem in famecele zanei bune , in sfetnicul batran ca vremea , in juraminte , promisiuni ... si nici macar in D`zeu !? Traim intr`o lume nebuna... nebuna de admirat , facem totul in viteza : de la spalatul pe dinti pana la inodarea sireturilor ... sex(sau drag0ste dupa caz) , cina de seara sau plimbarile romantice(valabil doar pentru unii) ... parca cineva ne fugareste si ne obliga sa traim repede ,sa visam repede( ma refer la vise la propriu), sa gandim repede ... in acesta viteza continuua cine mai are vreme sa spere si sa creada ??

Durerea...

... de o masea iti aminteste mereu ca esti viu , ca acea masea intr-o buna zi indiferent cat de insistent ai fi in a`ti vizita sau nu doctorul stomatolog ... o sa te lase de tot si o sa trebuiasca sa scapi de ea.Dar ce insemna o masea atata timp cat pe ea au fost masticate ... zeci (sute) de kg de carne , sute de kg de vegetale(fructe si legume) , unii dintre noi am spart si bomboane, poate nuci ... Se uzeaza o balamala de fier la usa unui grajdi in 10-15-20 ani ... nu o banala masea. Ce reprezentam noi si viata noastra la etatea Pamantului si a Lui D-zeu ? "Musti de`o zi pe`o lume mica de se masura cu cotul" !!!

Nu e decat 2.a.m si fara grija nu ma chinuie nici o durere subita de masea de minte ... ma doare doar sufletul. Privesc in urma si`mi caut "nod in papura". As vrea "sa`mi scoata cineva ochii" si sa`mi arete unde am gresit defapt... Exact acum o saptamana am suferit un cumplit ( cat de cumplit??) accident in care mi`am pierdut o parte a corpului, infima ce e drept dar e lipsa(os , tendon muschi , piele - toate la un loc).Nu radeti ca nu mi-am pierdut capul dupa vreo dama desueta asemna mie ...la modul cel mai serios cu putinta. Am fost intrebat de cateva zeci de X in urmatoarele 72 ore dupa accident daca ma doare , timp in care am meditat profund la cat insemna acea parte acorpului in economia zilelor care mi-au mai ramas de trait , savurand durerea, incercand la maxim sa`mi stavilesc agitatia fizica... UN NIMIC. Mare si multa mi`ar fi durerea sufleteasca intr-o buna zi fiind intrebat de o cunostinta "Ce drac` ai patit unde naiba ti`e..." Un dejavu ! Se pare ca lipsa acelei parti de corp nu e decat un handicap mental peste care invat sa trec asemnea unui pusti de 6 care invata sa merga pe bicicleta ... si am marele noroc de a ma fi sprijinit 10 secunde in carja filozofiei mele macabre ... " la dracu oricum or sa poata inchide capacu la coparseu cu sau fara bucata aia din mine "(vezi postu anterior) Ce ar fi viata daca nu am avea si dureri ... ?

In fata mortii...

... toti suntem egali. E o filozofie pe care mi`am asumat`o in decursul ultimilor exact 10 ani.Fie lider , fie scalv , liber sau inchis in "propriul ego" , zeu, sfant, bogat sau cersetor, un nimeni pe o banca`n parc, musulman sau adventist , presedinte, prim-ministru,parlamentar,preot(popa),postas ori politist sau orice alta meserie de bugetar ce incepe cu litera p de la p**is... toti vor sfarsi in aceiasi groapa neagra si adanca sau lugubru acces la interiorul unei cripte dupa caz. Nimeni si nimic nu poate schimba acesta stare de fapt. Imi veti spune ca poate neimplinirea mea sociala sau profesionala ma face sa adopt acesta filozofie ... Ei bine nu ! poate o familie numeroasa ( 17 copii) sa schimbe aceasta stare de fapt ??!? Pot banii intorsi cu lopata sa`ti preelungeasca viata cu cel putin inca 50 ani ?? Poate cariara ta socio-profesionala sau politica sa pacaleasca "doamna cu coasa" ??

Socializare sau singuratate ...

Vin sarbatorile... dincolo de faptul ca mergem la vot(sau nu !) maine ar cam trebui unii din noi sa catam cu infrigurare in ghetute, pantofi sau pantofi sport sau la randul nostru sa punem in ghetute , pantofiori sau bascheti cateceva pentru bucuria sufletelor.Am trait in copilarie momente magice legate de Sfantul asta si mereu am scormonit cu emotie cam in toate perechile de incaltari care le-am avut pe la usa... , am pierdut obiceiul asta si`mi pare rau ! Dupa Mos`Nicolae ca intr`o clipita va veni si Craciunul ... incet si sigur apoi Anul Nou( sa nu ziceti Revelion !) momente care se cer de o exuberanta extrema , beatitudine si relaxare pe alocuri... doar se cer, asta nu insemna ca toti simtim la fel. Pe mine sarbatorile astea ma intristeaza la maxim... imi aduc aminte ca nu mai sunt nici copil , nici adolescent si nici macar tanar... nu mai am nici curajul si nici puterea de a ma bucura de ele singur si neimplinit(?). Traiesc din amintiri si cate putin unele din ele imi stranesc fiori , sunt strabatit de o melancolie pala si asa cum fac deobicei in capul meu patrat se izbesc sute de intrebari pe minut.O sa formulez aici doar una : Cum , cu ce mijloace poti face ca sarbatorile de iarna sa`ti para mai frumoase din ipostaza unui om matur si singur ?

Iubire si ura ...

Fiecare din noi am iubit(unii inca o mai facem) cel putin odata in viata.Sunt singurele momente in viata in care nimic nu mai conteaza, devenim atemporali, tot ce e rau si trist se estompeaza si treptat de disipeaza in sentimente placute si profunde de beatitudine. Iubirea e un drog slab de care cei mai sensibili dintre noi devenim dependenti la o vreme daca l`am gustat indelung, lipsa lui sau alterarea lui in ura ne poate transforma in animale turbate cu ochii injectati cu mintile pline de ganduri sinistre de autoflagelare.Poate cineva explica de ce ?! Poate explica de ce aceste ganduri negre merg pana la sinucidere ? Cazuri multe si grave am vazut si auzit cu totii in media ultimilor ani.Poate explica cineva fizico-chimic reactiile la nivel cerebral sau poate vre`un psiholog sa explice cea ce se intampla in mintea sinucigasului ? Oare in astfel de momente nu mai exista nici un dram de speranta (speranta de a uita , de a gasi altceva mai bun ) ?

Bucuriile si tristetile...

... "succesurile" si insatisfactia , rele si bune , negru si alb , Ing si Yang , nori de furtuna si dimineti vesele de ciresar ... toate ne coloreaza viata fie intr`un suav roz bombon fie intr`un gri bacovian lugubru si toate par ca au o repetitie ciclica ( nu stiu daca pentru toti e la fel dar pentru mine cu siguranta).Perioadele bune alterneaza cu cele proaste - un moment am vrut sa zic cu cele mai putin bune dar in sinea mea cred ca ar fi sunat anapoda pentru ca intre cele doua stari exista o delimitare stricata, o granita bine definita si in definitiv nu le veti gasi niciodata in amalgam poate doar in sens poetic.
In decursul anilor mi`am pus adeseori problema starilor noastre sufletesti de agregare si multitudinea intrebarilor ce decurg de aici nu`mi dau pace nici acum... suntem labili si ne deranjeaza acest fapt : ne aflam intr`o stare de beatitudine profunda data de cine stie ce fapt banal si in cateva secunde ne putem regasi ca si stare la polul opus undeva la "talpa iadului"

-Cum te simti ?
-Ca dracu !

Cam ce explicatie logica am putea sa dam unei asemnea exprimari ? Cum se simte dracu` ? Care sunt modalitatile prin care am putea schimba starea mentala a unui om ? Probabil ca daca am cunoaste cauzele starii sale sufletesti , pentru ca efectele sunt clare - le putem urmari pe chipul sau probabil am sti ce parghii ascunse ar putea fi actionate... dar cum raspunsul e ambiguu la intreabarea laconica ramane sa ne limitam prin a ne imagina pe "dracu". Deci cum e dracu ?
Negru , paros(?), coada imbarligata(ca situatiile ciudate prin care trecem noi uneori) ?
Sugestii ??

Probabil va veti pune intrebarea de ce am ales sa dezbat doar sensul negativ , nefericirea din noi .Pentru ca nici unu din noi in meschinaria noastra nu ne punem tot felul de intrebari in nonsens atunci cand suntem fericiti. Nu veti auzi pe niciunu niciodata punandu`si problema ca se simte prea bine :

-Ce Doamne e cu mine ? De ce ma simt asa de bine ? De ce ma simt asa de fericit ? Destul ! E prea mult !

... si instinctul ...

... are rolul sau in existenta noastra cotidiana , cred ca e vorba de un al saptelea simt.Fiecare din noi am trait cel putin odata un presentiment iar unora dintre noi cu inclinatii spre metafizica usor mai profunzi sau mai filozofici ni se intampla sa facem afirmatii sau gesturi instinctuale care ulterior se vor dovedi salutare. Acestea pot fi considerate ca simple coincidente ... dar oare este asa cand istoria unora dintre ele se repeta la infinit ? Incercati cateva secunde sa va autoanalizati si cu siguranta veti gasi asa ceva undeva in trecutul vostru. Credeti`ma nimic nu e intamplator in viata asta ! Da, instinctul e un al saptelea simt !

Sentimente... le...

... reprezinta "sarea si piperul" vietii. Ne nastem din ele(nu stiu daca toti ...dar oricum cei mai multi) , crestem cu ele, traim toate etapele vietii cu ele in suflet : copilarie , pubertate adolescenta , maturitate, batranete si murim cu ele tot acolo. Fie ca sunt de iubire , ura , frustrare , neliniste , melancolie , tradare(?) sunt toate ale noastre ! Un intreg complex care da forma caracterului nostru- cu cat mai multe si mai alambicate cu atat caracterizati ca mai dificili si greu de inteles. Dar ce am fi noi fara ele ? Nu stiu ! Va las pe voi sa va ganditi si o sa va plasez timp de o secunda in fata o colonie de furnici sau un stup de albinute.Sensul existential al celor doua specii de insecte e unul singur: prosperarea comunitatii in care traiesc ! Fiecare memru cu locul sau bine determinat ca ochiurile unui imens navod pescaresc...