Bucuriile si tristetile...

... "succesurile" si insatisfactia , rele si bune , negru si alb , Ing si Yang , nori de furtuna si dimineti vesele de ciresar ... toate ne coloreaza viata fie intr`un suav roz bombon fie intr`un gri bacovian lugubru si toate par ca au o repetitie ciclica ( nu stiu daca pentru toti e la fel dar pentru mine cu siguranta).Perioadele bune alterneaza cu cele proaste - un moment am vrut sa zic cu cele mai putin bune dar in sinea mea cred ca ar fi sunat anapoda pentru ca intre cele doua stari exista o delimitare stricata, o granita bine definita si in definitiv nu le veti gasi niciodata in amalgam poate doar in sens poetic.
In decursul anilor mi`am pus adeseori problema starilor noastre sufletesti de agregare si multitudinea intrebarilor ce decurg de aici nu`mi dau pace nici acum... suntem labili si ne deranjeaza acest fapt : ne aflam intr`o stare de beatitudine profunda data de cine stie ce fapt banal si in cateva secunde ne putem regasi ca si stare la polul opus undeva la "talpa iadului"

-Cum te simti ?
-Ca dracu !

Cam ce explicatie logica am putea sa dam unei asemnea exprimari ? Cum se simte dracu` ? Care sunt modalitatile prin care am putea schimba starea mentala a unui om ? Probabil ca daca am cunoaste cauzele starii sale sufletesti , pentru ca efectele sunt clare - le putem urmari pe chipul sau probabil am sti ce parghii ascunse ar putea fi actionate... dar cum raspunsul e ambiguu la intreabarea laconica ramane sa ne limitam prin a ne imagina pe "dracu". Deci cum e dracu ?
Negru , paros(?), coada imbarligata(ca situatiile ciudate prin care trecem noi uneori) ?
Sugestii ??

Probabil va veti pune intrebarea de ce am ales sa dezbat doar sensul negativ , nefericirea din noi .Pentru ca nici unu din noi in meschinaria noastra nu ne punem tot felul de intrebari in nonsens atunci cand suntem fericiti. Nu veti auzi pe niciunu niciodata punandu`si problema ca se simte prea bine :

-Ce Doamne e cu mine ? De ce ma simt asa de bine ? De ce ma simt asa de fericit ? Destul ! E prea mult !