Iubire si ura ...

Fiecare din noi am iubit(unii inca o mai facem) cel putin odata in viata.Sunt singurele momente in viata in care nimic nu mai conteaza, devenim atemporali, tot ce e rau si trist se estompeaza si treptat de disipeaza in sentimente placute si profunde de beatitudine. Iubirea e un drog slab de care cei mai sensibili dintre noi devenim dependenti la o vreme daca l`am gustat indelung, lipsa lui sau alterarea lui in ura ne poate transforma in animale turbate cu ochii injectati cu mintile pline de ganduri sinistre de autoflagelare.Poate cineva explica de ce ?! Poate explica de ce aceste ganduri negre merg pana la sinucidere ? Cazuri multe si grave am vazut si auzit cu totii in media ultimilor ani.Poate explica cineva fizico-chimic reactiile la nivel cerebral sau poate vre`un psiholog sa explice cea ce se intampla in mintea sinucigasului ? Oare in astfel de momente nu mai exista nici un dram de speranta (speranta de a uita , de a gasi altceva mai bun ) ?