... iubesc sa urasc"
Este evident ca iubirea e un sentiment care se invata.Desi pentru el exista o matrita genetica, desi sanul mamei asigura starea lui de incipienta in primele clipe de viata este totusi un sentiment pe care il invatam... Il resimtim zi de zi intr`o stare de perpetuare continuua, respiram cu el, existam cu el ajungem peste ani undeva in maturitate sa ne intrebam daca am reusit vreodata sa il intelegem in totalitatea sa. Eu zic ca nu. Iubirea e un "cub rubic" cu 1000 de fete cu 1000 de culori intr`o continuua miscare ... si arare ori reusim sa potrivim o singura culoare pe o singura fata si asta din intamplare(??) sau poate din voia lui D`zeu ! Personal am incercat sa`l simt si sa`l traiesc(sentimentul) , poate am reusit dar partial si pentru ca nu l`am inteles pe deplin ma confrunt cu starea de a`l refuza in permanenta...
Cred ca asta e cea mai mare problema a omului: frica de necunoscut. Nu putem simti sau accepta ceva ce nu putem atinge, dar totusi stim ca exista. Cum ai spus si tu iubirea e intr-o continuua miscare, deci niciodata la fel. De aceea poate uneori ne joaca feste si nu este ea cand noi credem ca este, dar cand este... nu ii mai dam atentie.
RăspundețiȘtergereDe fapt... e ceva ce nu putem intelege, si trebuie sa traim cu gandul acesta.
Dar mi se pare nedrept... eu sa vorbesc despre asta. A fost o parere... frumos scris.